Alegerea partenerului
Alegerea partenerului poate fi un drum sinuţios
Pasiunea amoroasă ne face să ne predăm celuilalt: miscările, corpul aparțin celuilalt, acțiunile, activitățile, timpul liber sunt organizate în funcție de celălalt. Emoţiile și fantasmele roiesc în jurul celuilalt. Pentru o perioadă, întreg universul se învârte în jurul iubitei.
Există și mize subiective considerabile ce par înspăimântătoare. Oare cum să mă îmbrac la întâlnirea cu partenerii lui de afaceri? Ce părere vor avea prietenii ei despre mine? Oare ea se va supăra daca află că uneori beau întrecând măsura? Ar fi prea rapid să îi propun să ne mutăm împreună? Suntem împreună doar de o lună, dar în curând vine Crăciunul și Revelionul, cum procedez? etc
Citește și despre “Oare mă mai pot îndrăgosti?“
Mizele pot fi și mai tenebroase dacă a existat anterior o experiență dureroasă ce s-a soldat cu un eșec sentimental. Anumite gesturi, expresii, obiceiuri ne pot aminti de fosta iubită sau fostul iubit, translatându-ne în istoria plăcută sau neplăcută. Asta ne poate enerva pe moment, ne putem simți vinovați sau chiar ne poate face să îi adresăm replici pe care le foloseam în trecut. Nimănui nu îi place sa fie comparat cu partenerul anterior, dar se întâmplă să ne dăm seama ulterior faptei.
Apariţia explorării sexuale și implicarea afectivă sunt coordonate ce complică situaţia. Ne dăruim și ne dezvăluim celuilalt în cele mai intime ipostaze. Trăim momentul și promitem iubire nemărginită.
Cu cine seamănă?
Alegem partenerul prin identificarea cu imaginea noastră internă, a unui părinte, a unor elemente din ambii părinți, a unor elemente ale persoanelor care au completat imaginea de tată și mamă în viața noastă. Ulterior se produce un transfer, o deplasare a acestor identificări pe cel iubit.
Seducția inițială stă sub auspiciul dorinței de a fi acceptat și fricii de a fi respins. În general, bărbaţii încearcă să cucerească, deci temerile vor fi accentuate în cazul lor. Privilegiul de a respinge este de obicei atuul femeilor. Dar, uneori rolurile pot fi inversate. În ziua de azi, există multe femei care fac primul pas şi bărbaţi cărora le place să fie abordaţi.
Fundamentarea stilului de a iubi
Mama este cea care îl învață pe copilul său cum să iubească. Afecţiunea este dezvoltată prin privire, atingere, hrănire, sprijin, comunicare, căldură corpului ei, tonul vocii. Toate acestea se contruiesc în timp, începând cu viața intrauterină.
Mama îl învață nu doar cum se iubește ci și dacă iubește. Mai târziu, în propriile explorări amoroase, vom simți intuitiv dacă suntem iubiți, dacă ni se ascunde ceva. Vom prefera un tip de iubire similară cu cea pe care o știm și am mai experimentat-o în relațiile primare.
Dacă mama e absentă, fizic sau emoțional, locul i-l ia altcineva pe moment sau definitiv: bunica, tatăl, un membru al familiei extinse, un asistent maternal, un părinte adoptiv etc.
Există deosebiri în modul de exprimare a iubirii față de băiețel sau fetiță, chiar dacă mama nu le percepe, din motive morale sau psihologice. Personalitatea mamei, felul ei de a iubi îl fac pe copil să înțeleagă diferența dintre modul de a iubi o persoană de sex feminin, față de una de sex masculin.
Tot mama, îl introduce pe tată în relația cu copilul ei, oferind posibilitatea relației cu un bărbat.
Ulterior, pentru viitorul bărbat rolul mamei în structurarea unui mod de a iubi este mai important decât pentru viitoarea femeie. Aceasta o exersează în relație cu tatăl ei. Vorbim aici de relația de tip heterosexual. Cei doi părinți împreună oferă un model de cum se manifestă iubirea în cuplu, cum se gestionează conflictele, cum se rezolvă problemele, uneori cum se urăște, că unele cupluri se ceartă remediabil sau iremediabil printr-o despărțire. Posibilitățile sunt variate, formând o bază a relațiilor diferită de la o persoană la alta, pe care o va putea compară ulterior cu propriile relații sau relațiile celor din jur.
Particularităţi
Copiii care trăiesc în centre de plasament, care au trăit abandonul real, al familiei de origine, prin dispariția permanentă sau prin vizite inconsecvente și promisiuni deșarte vor avea o fragilitate emoțională. În centre, persoanele angajate vor lucra în ture, vor merge în concedii cu familia lor, uneori se vor muta sau vor ieși la pensie. Poate vor avea șansa ca un angajat să îi iubească cu adevarat. Dar care va fi modelul pe care îl vor avea? Vor putea avea interiorizat femeia și bărbatul prin elemente compozite ale persoanelor care s-au perindat în viața lor. Dar cum arată cuplul în mintea și sufletul lor?
În familiile monoparentale, unde există o implicare totală, parțială sau o nonimplicare, pentru copil coerența îngrijirilor, atenției, iubirea celor din jur îl ajută să își contureze o imagine o cuplului potrivită. Pot aparea dificultăți, însă ele sunt gestionabile. În general, locul părintelui absent este luat de un unchi, o bunică, un prieten, etc. Dificil este când părintele de îngrijire își schimbă prea des partenerii…
Ruxandra Voinea,
Psiholog și Psihoterapeut
Telefon: 0724551022