Mecanismele de apărare folosite de Offred în Povestea Slujitoarei I
Casa în care stă Offred seamănă cu o închisoare “Un scaun, o masă, o lampă. Sus, pe tavanul alb, un ornament în relief de forma unei cununi din frunze, având în centru un spațiu gol acoperit acum cu tencuială, ca un chip căruia i s-a scos un ochi. Probabil că acolo fusese cândva un candelabru. Nu mai exista nimic de care să poți prinde o frânghie.”
Singurul lucru pe care ceilalți nu îl pot controla este spațiul interior al protagonistei principale. Celor care au creat societatea nu le este teamă că vei evada din spațiul fizic, ci că vei claca psihologic, recurgând la acte suicidare. “Nu se tem că am putea fugi. N-avem cum să ajungem prea departe. Se tem însă că am evada pe alte căi, cele pe care le poți deschide în tine însăți dacă ai un obiect tăos. ”
Citește și Distopia prezentă în Povestea Slujitoarei
Spațiul exterior ca o penitenţă este suficient să creeze anxietate, deși cei îndoctrinați susțin contrariul: “Locul în care mă aflu eu nu este o închisoare, ci unul privilegiat, a spus mătușa Lydia” .
Mecanisme apărare Povestea Slujitoarei: Offred
Astfel, ea recurge la anumite mecanisme de apărare pentru a-și putea proteja integritatea fizică și psihică de afectele neplăcute Mecanismele de apărare survin în lupta pentru supraviețuire, când suntem confruntați cu vulnerabilitatea și ne dorim să evităm durerea, anxietatea, depresia și furia. Când încercăm să suprimăm dorințele sau gândurile neacceptate, apelăm la unele forme de apărare. Acestea acționează la nivel inconștient pentru a ne proteja de situațiile dezamăgitoare sau dureroase. Conținutul ideatic al fiecăruia dintre aceste afecte își poate avea sursa în percepții sau în urme mnezice provenind din orice stadiu de dezvoltare și mergând până în prezent, și poate avea o bază reală, fantasmată sau cobinată.
Mecanisme apărare Povestea Slujitoarei: Clivajul
Multe lucruri le sunt interzise, printre care și numele, un clivaj identitar, încercându-se astfel să se creeze o decuplare de vechea “viaţă”. Din fericire, deși impus abrupt din exterior, clivajul Eului nu apare la June.
Clivajul este procesul prin care o structură psihică își pierde integritatea și este înlocuită de două sau mai multe structuri parțiale. 1) În clivajul Eului numai un Eu parțial este trăit ca “ sine “, celălalt reprezentând “o parte separată a Eului, (în genere) inconștientă“ . 2) Clivajul obiectului presupune atitudinea emoțională față de cele două structuri antitetice: obiectul fiind trăit ca “ bun“ (tolerant, binevoitor), celălalt ca “rău“ (respingător, răuvoitor)
Dicționarul critic de psihanaliză
Mecanisme apărare Povestea Slujitoarei: Negarea
Negarea prin fantasmă, ca primă formă de apărare în fața șocului, apare prin încercarea de a ignora realitatea înspăimântătoare: “Probabil m-au drogat. Poate că viața în care trăiesc nu este decât un delir paranoic.“ Negarea realității psihice este o manifestare a apărării maniacale; constă în negarea semnificației intrinseci a experienței și în special a sentimentelor depresive.
Se poate folosi negarea pentru 1) a nega o experiență dureroasă 2) nega un anumit impuls sau aspect al sinelui.
Dicționarul critic de psihanaliză
Negarea aspectelor sinelui 2) este urmată de clivaj și de proiecție, al căror rezultat este faptul că pacientul își neagă sentimentele, dar susține că ele sunt manifestate de altcineva. Trio-ul reprezintă o apărare schizoidă prin care părți ale sinelui sau obiecte interne sunt negate și atribuite unor obiecte din mediu.
Psihanaliza combină loialitatea față de prespectiva bunului simț sau natural științifică, potrivit căreia se poate face o deosebire între fenomenele externe, care sunt “reale“ sau “prezente în mod real“, și fenomenele psihice, care sunt imagini subiective, cu convingerea că fenomenele psihice au o importanță dinamică și, prin urmare, sunt tot reale, dar într-un alt sens. Astfel, folosește termenul “real“ pentru a desemna fie prezentul obiectiv, fie semnificativul subiectiv. Presupune, de asemenea, că toate fenomenele obiective ocupă un spațiu exterior subiectului, numit realitate externă (sau, mai puțin frecvent, realitatea obiectivă) și că imaginile, gândurile, fantasmele, sentimentele etc., ocupă un spațiu în interiorul subiectului, care este numit realitate internă sau realitate psihică – atât realitatea internă, cât și cea externă fiind teritorii în care există lucruri și au loc procese. Premisa unui teritoriu interior al realității este o ficțiune, întrucât între procesele psihice nu se poate considera că ar exista o conexiune spațială – conexiunile lor sunt temporale.
Dicționarul critic de psihanaliză
Dar, prin negarea nefericirii ei, ea crede că ea este singura care își menține sănătatea intactă. “Totul este o reconstrucție. Acum este o reconstrucție în capul meu. Hai să ne oprim aici. Intenționez să plec de aici. Nu poate dura pentru totdeauna.“ Mai mult, își imaginează evadarea din acel loc și iertarea tuturor agresorilor ei; “Dar amintiți-vă că și iertarea este o putere, poate nu este vorba de control. Poate nu este vorba despre cine poate să-i dețină, poate că este vorba despre cine poate face ce vrea și cine îi poate ierta pentru asta”. Offred continuă să lupte cu acest adevăr neplăcut al vieții sale pentru a nu își pierde identitatea. “Am nevoie de prespective. Iluzia profunzimii… perspectiva este necesara…altfel trăiești prezentul. Nu asta este locul în care vreau să fiu. În fiecare noapte când merg să ma culc mă gândesc că dimineață mă voi trezi în propria casă şi lucrurile vor reveni la normal”. Inconștientul ei o readuce la amintirile plăcute din trecut, puține, dar recurente. Își amintește toate momentele fericite trăite alaturi de Luke şi fata lor, uneori și alături de mama ei.
Va urma…
Bibliografie
Povestea slujitoarei, Margaret Atwood, 1986, Editura Paladin
101 apărări, Cum se autoprotejează mintea, Jarome S. Blackman, 2012, Editura Trei
Dicționar critic de psihanaliză, Charles Rycroft, 2013, Editura Trei
Eul și mecanismele de apărare, Ana Freud, Editura Fundația Generația
Ruxandra Voinea
Telefon: 0724551022