+40724551022
voinea_ruxandra_cristina@yahoo.com valorificarepersonala@gmail.com

Despre durerea psihică şi psihosoma II

Despre durerea psihică şi psihosoma II

Personalitatea psihosomatică

Personalitatea psihosomatică pare ruptă din filmele SF, fiind caracterizată de:

  • contact emoțional precar în relații,
  • limbaj tern, sărăcăcios,
  • nu apar simptome psihologice (nevrotice) și în locul acestora apare durerea fizică, manifestări senzorio-motorii, limbaj facial, gesturi corporale
  • inerție în primele interacțiuni cu pacientul
pacient om doctor psiholog psihosomatică

Citește și despre Despre durerea psihică şi psihosoma I

Relația timpurie cu mama și influența ei

Carapacea de normalitate o ajută pe persoană să se protejeze de durerea psihică și conflictele interioare. Aceste lucruri pot apărea datorită unor perturbări în diada timpurie mamă – copil. Semnele care îi crează anxietate, durere, tristețe, confuzie, deci suprastimulare traumatică, nu pot fi percepute, înțelese de mamă. Astfel, rezultă o sincopă a sensului experienței timpurii și implicit un deficit în exprimarea celor trăite.

În spatele aparenței normale se află antianalizândul, adică cel care are rezistențe masive față de demersul analitic. Winnicott menționează în Spaima de prăbușire, 2005, p. 681: “… Există unele mame sau persoane care îngrijesc copilul, care au un bun contact cu el ca persoană, dar care par incapabile să înțeleagă ce simte bebelușul sau de ce are nevoie. În mod similar, există altele care știu din instinct cum să-l îngrijească fizic, dar care par să ignore faptul că în corpul pe care ele îl îmbăiază și curăță se află o ființă umană. Când cei care îngrijesc un bebeluș sau un copil mic au acest tip de dificultăți ei înșiși, atunci acest copil nu se poate integra într-o unitate. În această situație, sunt puse bazele pentru scindare a psihicului de soma. “

Personalitatea psihosomatică
doctor pacient psihoterapeut
Personalitatea psihosomatică – Exemplificări clinice

Unii părinți caută acerb sfaturile specialiștilor psi ca și cum ar avea nevoie de o școală a modalităților de a-și iubi copilul. Acestea transpun anxietățile părinților și se focalizează pe acumularea de informații, țesând imaginea unui ideal utopic de îngrijire. Îmi amintesc de cererea disperată a unei mame către psiholog pentru a-l învăța să mănânce. În spate se developa un mediu confuzant, haotic, a unei mame crescută într-un centru de plasament. Aceasta nu avea modelul unei mame ce are capacitatea de a tolera năzbâtiile firești ale copilului, de a-i canaliza energia, de a-i aprecia exprimarea sentimentelor și mai ales de a-i conține angoasele primitive.

Citește și despre Psihosoma, tărâmul dintre boala fizică și cea psihică

Nesiguranța de a fi o mamă capabilă și vinovăția latentă (am meritat să fiu abandonată) erau proiectate asupra copilului. În prezent copilul, devenit preadolescent are momente ce pot fi definite ca alexitimice. Alexitimia este caracterizată prin incapacitatea de a identifica, verbaliza și modula emoțiile în mod corespunzător. Relatările lui sunt brute, seci, focalizate pe acțiuni, decarnalizate de emoții. El nu își poate denumi stările afective sau descrie viața emoțională. Există doar teama de a nu semăna cu mama lui (totodată spaima de a înnebuni precum mama lui).

În bolile psihosomatice, emoțiile care sunt prea amenințătoare nu mai sunt trăite ca sentimente. Dimpotrivă, ele sunt imprimate ca experiențe somatice în simptome fizice.

Bibliografie

Psihosomatica, Peter Shoenberg, Editura Trei, 2007

Pledoarie pentru o anumită anormalitate, Joyce Mc. Dougall, Editura Trei, 2008

From Psychosomatics to Neuropsychoanalysis: Contributions of the Paris School, Joseph Dodds

Ruxandra Voinea

Telefon: 0724551022

Email: voinea_ruxandra_cristina@yahoo.com

valorificarepersonala@gmail.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *