Oare mă mai pot îndragosti?

O întrebare care stârnește curiozitatea, indiferent de cultură, sex, vârstă, naționalitate. Pasiunea amoroasă se întâlnește peste tot, însă maniera de îndrăgostire se schimbă. Când ne gândim la un potențial partener, să îl iubeşti nu e suficient, îţi doreşti ca şi celălalt să se îndragostească de tine, să împărtășiți timp, cunoștințe, emoții împreună cu tine.

Voi face o incursiune în gândirea grecilor, filosofilor, ajungând în final la părerea psihanaliștilor despre îndrăgostire. În următoarele articole voi vorbi despre granița dintre îndrăgostire și iubire, iar ulterior despre iubire. Delimitările sunt doar conceptuale.

Dar ce este îndrăgostirea?

Libertatea de a iubi o are oricine, însă persoanele de care ne îndrăgostim, modalitatea de exprimare a iubirii, durata, intensitatea este diferită. Fiecare va găsi o definiție proprie a îndrăgostirii, bazată pe propria experiență.

Citește și despre “Iubirea filosofică”

Putem să îl facem pe celălalt să se îndrăgostescă de noi?

Îmi place de cineva și aș vrea să mă placă și el. Cum pot să îl fac să fe interesat de mine? M-am îndrăgostit de un coleg. Îmi doresc ca și el să simtă la fel. Este posibil?

Îndrăgostirea nu poate fi determinată, nu este manipulativă. Însă a-i înțelege mecanismele ne poate ajuta.

Citește și despre perversiune și iubire în “Luni de fiere I” și “Luni de fiere II”

Îndrăgostirea, un mecanism universal

Freud asociază iubirea cu drogul, iar dorința este către partener, ca un substitut al drogului.

Îndrăgostirea apare subit. Suntem mereu îndrăgostiţi de necunoscut, un altul total distinct de noi, de alteritate. El poate deveni parte constituitivă din mine până când absența lui este simțită ca o lipsă. În situațiile patologice, când generozitatea este aproape absentă, nu există niciun interes pentru celălalt. Pot fi preocupați de viață, de plăcere, de senzație, dar nu de partener. Nu le pasă de celălalt, important este doar să fie un celălalt.

Metamorfoza apare ca o convingere de schimbare: “sunt în stare să mut munții din loc”, “pentru tine mă voi schimba” vorbind cu înflăcărare despre transformări radicale. “Am descoperit că îmi place să cânt la chitară, să fac poze, să merg pe munte, avem atâtea lucruri în comun”. Îndrăgostitul este capabil de deconstrucţia şi reconstrucţia unei noi arhitecturi, îndrăgostitul se află în stadiul intermediar, fiind convins că va deveni un altul.  Copilul se poate schimba, adultul mai greu, însa îndrăgostitul are o capacitate de schimbare foarte mare.

Hazardul se preschimbă în destin: “Ea și numai ea este cea de care m-am îndrăgostit, sunt milioane de femei, dar ea mi-e predestinată și am găsit-o”,

Consecința celor patru elemente este o trăire înălțătoare “iubesc, deci exist”.

Cum îl determinăm pe celălalt să ne iubească?

• promițându-i o metamorfoză
• fapte, nu vorbe: acționăm, nu îi explicăm că vrem să îl determinăm să se îndrăgostească de noi
• un intermediar: o altă persoană ar trebui să îi spună că îl simpatizăm
• găsim un loc potrivit: crearea unui loc  şi eventual a unei poveşti (o cină pe malul mării, un weekend la munte, etc)
• alegem un moment potrivit (când persoana este vulnerabilă, imediat după despărţire va căuta alinarea altuia)
• invocarea unei forțe, unei credințe, unei pasiuni

Nebun de dragoste

Există în fiecare limbă diferite expresii despre dragoste și îndrăgostire:

• a iubi ca ochii din cap
• după voia inimii
• a fi cu inima ușoară
• nebun după el/ea
• îmi dau și viața pentru tine tine
• a avea dragoste = a-i plăcea să…
• a se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva, a-şi pierde minţile = a iubi pe cineva cu patimă
• cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros.
• a prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva)
• a avea fluturi în stomac
• dragostea e oarbă

Va urma…