Psihologia grupului III
Spaima e iraţională. Raţiunea trebuie să-nvingă spaima.
Eugen Ionescu, Rinocerii
Completări la teoria lui Freud
Stanley Milgram, cercetător de la Universitatea Yale demonstrează resoturile sociale ale obedienței versus rezistenței la autoritate , printr-un experiement devenit faimos.
Erich Fromm vorbește despre fuga de libertate.
Joseph Sandler vorbește spre impresionantele schimbări de idealuri, caracter și moralitate în momentul în care îmbracăm o uniformă și ne identificăm cu un grup. Ne putem gândi și la grupurile profesionale și cum, după o anumită perioadă apăram și părțile negative propagate în corporația din care facem parte. Ofițerii SS au comis atrocități greu de închipuit, înlocuind normele Supraeului* prin identificare* cu ideologia liderului.
Janine Chasseguet-Smirgel crede că nu există o idealizare masivă fără a regăsi în tine ceva din caracteristicile liderului sau ideologiei sale. Fiecare reactivare a iluziei este negreșit urmată de o baie de sânge dacă grupul posedă mijloace externe egale cu violența internă.
Citește și despre “Psihologia grupurilor I“
Ura ca liant
Max Weber vorbește de liderul carismatic. Oamenii investesc în ideea lui. Apar impulsivitatea, impulsiurile sadice față de ceilalți și subordonarea de tip masochist.
Alegerile politice țin de alegeri emoționale și se fac în mare parte prin identificare* inconștientă. “Gândim la fel, suntem la fel, nimic nu are cum să ne doboare”. Manifestăm ambivalență și ostilitate față de grupul adversarilor, mergând până la filosofia “divide și cucerește”.
Aceste lucruri pot duce la extremism politic (de stânga sau de dreapta), la acceptarea unor idei politice non-discriminativ, la manifestări grupale coordonate de cel din capul piramidei, la discriminări. Principiul liderului Hitler era că ceilalți îi datorează fidelitate până la moarte. Nazismul a fost de multe ori comparat cu un fenomen religios. Lenin spunea că cine nu este cu ei, este împotriva lor.
Jim Jones, conducătorul Templului Popoarelor, a convins un număr impresionant de adepți, 913, să se sinucidă în masă, folosind fructe otrăvite cu cianură. A fondat secta creștină în 1950 în Indianapolis. El milita împotriva rasismului și ideile sale au cooptat majoritatea cetățenilor vulnerabili și discriminați la momentul respectiv, afroamericanii.
Donald Trump încearcă să construiască un zid la granița cu Mexic, retrage trupele armate din Siria fără a fi în consens cu aliații politici. Vrea să anuleze acordarea cetățeniei americane prin naștre pentru copiii nerezidenților, alege să relaxeze normele de poluare. Un președinte care a fost ales de un număr masiv de oameni, după ce în campanie a denigrat femei, și-a bătut joc de oamenii cu dizabilități, crează temeri întemeiate în cei care nu l-au votat.
Citește și despre “Psihologia grupurilor II“
Contribuția lui Wilfred Bion
Wilfred Bion consideră că Freud exagerează, când afirmă că liderul nu guvernează în scopul dorit. Grupul poate abandona și alege un alt lider care să îl ajute să ajungă la obiectivul propus. Aduce în lumină caracteristici ca libertatea, autonomia, responsabilitatea.
Grupuri de lucru sunt democrate, raționale, mature, morale, conștiente. Structurarea grupului subliniează rolul liderului, previne și îi diminuează din omnipotență. Blochează regresia despre care am vorbit în articolele precedente. Oamenii pot lua decizii individuale sau de grup pe care să le comunice liderului, ulterior ajungându-se la consens. Aceast nivel de maturizare invidivuală și de grup, duce la prevenirea premiselor de bază.
Grupurile care funcționează pe baza unor premise (asumpții) de bază sunt nestructurate:
- ipoteza dependenței – grupul așteaptă de la lider îndeplinirea tuturor nevoilor, având nevoie de un Dumnezeu, omniscient, omnipotent, fiind obendienți lui; poate fi privit ca cineva care ar putea salva grupul de la un dezastru neexplicit sau care permite dezvoltarea în condiții de siguranță
- ipoteza cuplului – susține doi lideri, fascinati de relația lor, presupunând ca uniunea lor va duce la schimbarea magică, mesianica, speranță irațională în apariția unui mesia, un copil; dorințele sunt de diminuare a disperării și lipsei de sens
- ipoteza luptă sau fugi – grupul guvernat de miscări iraționale încearcă să înfrângă un pericol extern, un inamic ce o dată identificat trebuie atacat, eliminat sau evitat; lider o personalitate paranoidă, psihopată sau cu un narcisism malign, oferind totuși un sentiment de securitate prin energia aparentă si siguranță; grupurile delicvente sunt un exemplu
Concluzii
Note explicative:
identificare = procesul prin care o persoană: a) își extinde identitatea în altcineva b) îți împrumută identitatea de la altcineva sau c) îți unește sau își confundă identitatea cu a altcuiva
Supraeu = partea în care e dezvoltă autoobservare, autocritica și alte activități reflexe; aici se află normele, regulile parentale; cuprinde elemente inconștiente; imperativele și inhibițiile Supraeului își au originea în trecutul subiectului și pot fi în conflict cu valorile sale actuale
Bibliografie
Citindu-l pe Freud (2005), Jean-Michel Quinodoz, Editura Fundația Generația
Creativity and Perversion (19855), Janine Chasseguet-Smirgel
Dicţionarul critic de psihanaliză (2013), Charles Rycroft
Psihologia maselor si analiza Eului (1921), Sigmund Freud
Ruxandra Voinea,
Psiholog și Psihoterapeut
Telefon: 0724551022
2 Responses
[…] Citește și despre “Psihologia grupurilor III“ […]
[…] Citește și despre “Psihologia grupurilor III“ […]