Iubirea și Marketingul

Iubirea în publicitate

Capitalul și Erosul

Regulile pieței amoroase într-o epocă în care uneori marketingul aduce mai multă vânzare decât calitatea produsului

Filosoful François De Smet  crede că în măsura în care dragostea este un ideal, a devenit în același timp cheia capitalismului. Filosoful consideră că iubirea implică o formă de economie care poate fi foarte complicată, subtilă. Ideologia dorinţei este ideeologia consumului, cea practicată în marketing. Este implicită o nevoie de un schimb, de investire în cuplu.

De obicei există un schimb de sentimente, idei, creștere personală prin încurajarea de către partener. Când femeia primește mai multe avantaje, creste ego-ul bărbatului, acesta fiind un altfel de schimb. Astfel ne putem gândi la diferențele mari de vârstă și de nivel financiar.

Citește și despre “Oare mă mai pot îndrăgosti?”

Vladimir Jankélévitch vorbește despre corp asociându-l cu un organ obstacol – corpul nostru. Grație ochilor vedem, din cauza ochilor nu vedem ce este în spatele nostru, ce este ascuns. Timpul este aliatul nostru în dezvoltarea dragostei, dar din cauza timpului iubirea poate fi disocată. Grație prezenței iubim, datorită distanței trăim neliniștea, dorul, dorință, imaginația persoanei iubite ia diverse forme, ușurare, eliberare, gelozie, libertate etc. Un alt “organ” ce poate deveni un obstacol este obișnuința: poate fi confortabil să intrăm într-o rutină, dar poate fi resimțită ca o banalitate cotidiană stârnind dorința de a descoperi ceva mereu nou sau pe altcineva.

Dragostea ideală presupune satisfacție personală, satisfacția celuilalt și împlinirea adusă de satisfacția celuilalt. Aceasta presupune cunoașterea autentică a celuilalt prin dizolvarea idealizărilor inițiale.

Citește și despre “Iubirea filosofică”

Iubirea, un mecanism universal

Îndragostirea poate fi cuantificată hormonal: dureaza trei ani după unii autori (Frederic Beigbeder). După ce dispare vălul idealizării, dragostea poate fi de două feluri:

• dragostea primitivă, patologică, posesivă, narcisică – partenerul ne satisface nevoile, fără a-i fi permisă o individualitate
• dragostea evoluată, sănătoasă, bazată pe colaborare și respect reciproc, fiecare este liber și independent

În realitate, nu există un pol sau altul, ci diferențe de grad. Astfel, într-o relație pot exista în anumite intensități, caracteristici din ambele tipuri de iubire. De exemplu, poate fi o iubire cu o doză de posesivitate, dar există și respect. Sau poate fi o iubire bolnăvicioasă, unde partenerii să încerce să-și impună individualitatea.

Momentele de impas și nesiguranță pot apărea. Dacă ele sunt prea frecvente sau ne îngrijorează, puteți apela la un specialist.

Bibliografie

https://www.franceculture.fr/emissions/avoir-raison-avec-vladimir-jankelevitch/lamour