Copiii instituționalizați
Aşa cum specialiştii în educaţie şi în psihologia copilului o ştiu, copiii care şi-au petrecut întreaga viaţă într-un orfelinat sunt un gen aparte şi diferă sub mai multe aspecte de copiii care se dezvoltă în condiţiile unei vieţi de familie.
Anna Freud şi Dorothy Burlingame (1944)
Cum ajung copiii în plasament instituțional? Din ce categorii fac parte părinții lor? Dar ei? Există pași intermediari în care se lucrează fie cu familia, fie cu minorii? Cum sunt centrele în care ajung ei? Care este cadrul legal de desfășurare al acestor instituții?
Copii plasament – Categoria de beneficiari ai protecției copilului vizează:
- Copii proveniți din familii monoparentale, dezorganizate sau cu venituri scăzute
- Copii separați de propria familie
- Copii abuzați/ exploatați
- Copii cu devianțe comportamentale
- Copii cu dizabilități
- Tineri care părăsesc sistemul de protecție
Citește și despre Copilul la psihoterapeut
Măsuri de prevenire:
- Prevenirea abandonului copiilor la naștere, a separării ulterioare de familie – servicii de consiliere – juridică, psiho-socială, medicală; suport în realizarea documentelor
- Prevenirea abuzului și instituționalizării – servicii de consiliere juridică, psiho-socială, medicală; integrarea copiilor în centre de zi; orientare; suport juridic, psihologic, socio-medical, educațional; activități cultural-sportive și de protecția mediului
Măsuri de protecție:
- Plasament
- Plasament în regim de urgență
- Supraveghere specializată
Măsura de protecție specială: plasamentul
- Asistența maternală – copil până la vârsta de 7 ani
- Plasament la rude sau alte persoane/ familii
- Rezidențial – copii cu vârste peste 7 ani
Centre rezidențiale:
- Au personal ce asigură permanența: educatorii, infirmiere, asistente medicale, care, prin rotație, asigură permanență, cu minim o persoană pe fiecare tură, conform standardelor în vigoare;
- Există apartamente și căsuțe, unde există fie copii cu potențial de dezvoltare a abilităților de trai independent, fie copii cu dizabilități;
- Copiii au vârste cuprinse între 7-26 ani (după vârsta de 18 ani pot menține plasamentul dacă lucrează sau dacă urmează o formă de învățământ), distribuiți în funcție de relațiile fraterne, de vârstă si de sex;
- Copiii au aceleași drepturi și responsabilități ca orice copil din familie, în acord cu Legea 272, legea copilului
- Există o fluctuație mai scăzută a personalului – ideal ar fi ca un număr de 5 educatori (aceiași) să se ocupe de aceiași copii (deoarece reprezintă figurile de atașament ulterior ale copiilor, înlocuitorii celor doi părinți)
Copilul instituționalizat din centrele rezidențiale este cel ce are traume afective multiple. Ele vor fi detaliate în articolul următor.
Copii plasament
Copilul poate fi instituționalizat deoarece părinții lui îndeplinesc una sau mai multe dintre criteriile de mai jos:
- fac parte dintr-un mediu socio-economic defavorabil și sunt copii abandonați la naștere din cauza presiunilor sociale și religioase
- părinții sunt decedați (accidente, calamități naturale, războaie etc.)
- au fost privați de libertate
- au tulburări psihice sau alte boli ce îi fac incapabili să aibă grijă de copiii lor
- au abuzat copilul fizic sau sexual
- maltratare, îngrijire inadecvată, neglijare
Va urma…
Mai multe informații puteți găsi și în următoarea bibliografie:
Copiii abandonați ai României, Charles Nelson, Fox, Zeanah, Editura Trei
Crearea și ruperea legăturilor afective, Bowlby, Editura Trei
Traumă, atașament și constelații familiale, Ruppert, Editura Trei
Patruzeci și patru de hoți juvenili, Bowlby
Ruxandra Voinea
Telefon: 0724551022